– Ei, Goguță, ce mai face „papagalul regal”? A dat drumul la cearcăne, a scos vreun cuvânt?
– Măi, tot nu vorbește... zise Gogu, sorbind gânditor din pahar.
– Serios? Și nu te-ai plictisit de el?
– Fugi de-aici! E de o inteligență rară, îți spun eu! Când mă uit la televizor la știri, se așază pe spătarul fotoliului și se uită ba la ecran, ba la mine. Nu zice nimic, dar dă din cap de parcă ar înțelege toată politica externă a țării.
– Da? Și altceva ce mai face? se stăpânea marinarul să nu izbucnească în râs.
– Păi, nevastă-mea a vrut să-i dea niște semințe de floarea-soarelui, că așa a citit ea că mănâncă papagalii. Măi, s-a uitat la boabele alea cu un dispreț suveran, s-a întors cu spatele și a scos un sunet grav, un fel de „Huuu...”. Cred că a vrut să spună că el nu mănâncă prostii de-ale noastre, de rând. El vrea chestii fine, regale!
– Și ce-i dați să mănânce? întreabă marinarul, deja panicat că pasărea ar putea muri de foame.
– Păi, am observat că e nocturn, ca marii gânditori. Noaptea, când stingem lumina, începe să activeze. Zboară ca o fantomă prin sufragerie, fără să scoată un sunet. Ieri dimineață l-am găsit extrem de mândru: prinsese un șoarece care intrase pe sub ușă! Îți dai seama ce pasăre credincioasă? Pe lângă că e filozof, face și pe paznicul!
Marinarul, simțind că gluma a mers prea departe, încearcă să-l aducă cu picioarele pe pământ:
– Auzi, Gogu... dar nu ți se pare ciudat că are ochii ăia uriași, galbeni, și gheare ca de vultur? N-ai vrea totuși să-l ducem la un veterinar? Poate e o specie mai... specială.
– Nici vorbă! a tăiat-o Gogu hotărât. E unicat, ți-am zis! Soacra mea a venit în vizită săptămâna trecută și a vrut să-l mângâie. Papagalul s-a rotit brusc cu capul la 180 de grade, direct spre ea, și a clipit rar. Soacră-mea s-a speriat așa de tare că a plecat în zece minute și a zis că nu mai calcă la noi în casă cât trăiește pasărea aia blestemată! Măi, prietene, îți mulțumesc din suflet. Mi-ai adus cel mai bun papagal din lume!😂😉
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu