și austeră
eu nu voi mai asculta
de lumea înconjurătoare,
cât timpul se topește
și va curge peste noi,
voi rătăci aiurea
printre cascadele de stele,
acele clipe ce se scurg
prin timpul ce-a mai rămas
înlăturând orice ”război”
îmbrățișând iubirea
unde totul este viu...
Prin ochii-mi deschiși spre cer
simt un dor nebun de zbor
să mă scufund în ape limpezi
de izvoare, purtându-mi clipele
împodobite cu flori-cuvinte
fredonate-n cântece lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu