.jfif)
de cei pe care i-am iubit,
de cei pe care-i credeam
prieteni adevărați,
e bine să taci, e bine să pleci,
e bine să dispari
iar acele biete semne
de iubire, respect și prețuire,
din colțul nostru de suflet,
să fie doar pentru noi
precum o creangă frumos
înflorită-n primăveri
ferită de îngheț,
zile cu zâmbete-iubire
printre ale noastre flori
de suflet înflorite
protejați de farul rațiunii
cu-ale lui unde logice.
Astfel înveți să te bucuri de sufletul tău,
de tot ceea ce simți,
de tot ce-i frumos în jurul tău!
Iar când soarele prețuirii și respectului
găsește asfințitul printre nori cu sclipiri de jar
sufletul își rotunjește chipul colorându-se-n liniște
cu fiecare clipă care trece devine un personaj
dintr-o poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu