în al vieţii tainic mers aduce la lumină
ascunsele diamante ale fanteziei
și vede dincolo de porţile efemere ale timpului
un fluviu de gânduri ce se revarsă cu putere
în marea de cuvinte,
răscolind adâncurile în care muza îi e lumină,
colorând enigme-ascunse printre fraze și cuvinte.
Din acest reflux al minții se naște o tăcere densă,
o punte invizibilă aruncată peste marginea clipelor.
Acolo, el sculptează în verbe o geometrie a luminii,
salvând din trecere tot ceea ce moare în secret.
Destinul lui nu cunoaște hotare,
el preschimbă materia pământească în ecou etern,
rămânând mereu la porțile minunii—
un străjer solitar,
captiv pe veșnicie în propria sa creație.
La final, când fluviul va amuți sub gheața vremii,
nu va mai rămâne omul, ci doar urma sa de foc.
O singură silabă salvată din haosul lumii
va rescrie întregul Univers,
demonstrând că moartea însăși e doar o metaforă greșit înțeleasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu