!doctype>
Despre lupi și despre oi
În urmă cu câțiva ani o turmă de oi behăia în piața Victoriei strigând :
- "Noi suntem poporul "!
În țară alte turme mai mici le țineau isonul oinelor dezlănțuite!
Un lup deghizat în cioban cu geacă roșie păstorea împins de la spate de către multinaționale și alte interese străine această turmă! Lupii din haita celui deghizat spre a manipula turma de oi cu părul creț se băteau cu pumnii în piept că au legitimitatea străzii și sunt îndreptățiți să preia puterea din mâna hienelor care cu trei luni în urmă câștigaseră detașat alegerile democratice... mă rog, aproape democratice pentru că justiția independentă profund coruptă și "niște servicii " își băgau ca și acum coada prin procesul electoral!
Printre oi, două cotârle Bălin Mot și Miaunescu, lătrau de zor și scheunau a pagubă!
De peste hotare alte turme de oi izgonite de pe răzor de către găștile de lupi și cele de hiene se înecau în bolboroseala lor plină de patriotism și civilizație cerând ca hienele să părăsească imașul!
Și uite așa uitând de Constituție și de democrație timp de peste ani nebunia a continuat însoțită de un val uriaș plin cu ură și dezbinare! În tot acest timp poporul era adânc îngropat într-o stare de letargie, o comă autoindusă !
Vine schimbarea !Urlete și huiduieli! Lupii preiau puterea și se comportă precum hienele! Fiind și puțin mai idioți și mai flămânzi decât hienele aceștia provoacă un dezastru și mai mare!
Turma ce slujise ceata de lupi s-a ascuns și cele două cotarle s-au retras în bârlog lingând ciolanele obținute pentru prestația lor!
Lupul deghizat în cioban delirează în continuare :
- "Pesedeeee"!
Vin alte alegeri și poporul dă practic o palmă celor două găști prin absenteism voluntar sau involuntar!
Astăzi cele două haite vorbesc tot despre legitimitate!
O legitimitate care nu a existat și nu există nici în prezent!
Poporul a intrat din nou în starea de letargie, o parte dintre oi behăie răzlețe fără a fi luate în seamă și câteva exemplare de vultur cu AUR în cioc și-au făcut apariția în zonă!
Sărăcie, umilință, sfidare, rapacitate, trădare ca și până acum!
POVESTEA încă nu s-a terminat și nu se va termina vreodată!
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu