E acru ca și corcodușele necoapte,
Prefer să suflu în supa cu găluști,
Să simt aroma vieții ce-i cuprinsă-n Aburi
de cafea sau ceai plutesc în fiecare dimineață
Și prevestesc doar zile minunate,
Ce-și țes atâtea amintiri,
Pe care să le port în suflet viața Toată
iubirea ce o simt nu poate ca să fie măsurată,
Nici cântărită sau valorificată, căci nu știu unde a început,
Dacă-i născută aici sau vine de departe,
Însă o iau ca pe-un cadou ce mă Înseninează
clipa cu un zâmbet,
Așa îmi spun de fiecare dată,
Păstrând în suflet doar ce e frumos,
Găsesc motive să merg mai Departe
de toată agitația din lume,
Aud și înțeleg ce spune al meu spirit,
Nu mă mai cramponez de ore fixe,
Ci îmi petrec în voie orișice Moment
prielnic pentru conștientizare
Și plinătatea sentimentului de bine,
Așa cum am fost înzestrați doar cu frumos,
Să strălucim ca razele de Soare
a răsărit și azi pe strada mea, a ta
Și-a tuturor ce suntem într-un aici și-acum
Mult mai prezent ca niciodată,
Să îi dăm vieții, valoarea sa Adevărată
este numai existența,
A Fi-ul cel divin din fiecare,
În rest e numai umplutură,
Care-n final, nici nu Contează
să iubești mereu,
Să simți cum bucuria te cuprinde,
Fără să ai motiv sau altceva,
Ci pur și simplu, asta-i starea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu