!doctype>
Cretinei nu suntem...
Când n-ai de unde da bani în sistemul sanitar, inventezi parșivenii, asta spus elegant, aparent cu acoperire legală, ca să fii credibil. Cam asta fac ăștia ce ne conduc, crezând că au de a face cu ceva cretinei. Să și dăm exemple, ca să se înțeleagă ce avem de spus. Un prim exemplu îl reprezintă de acum celebrul sistem unic informatic folosit la nivel național în domeniul medical. Pe acest sistem spitalele descarcă informațiile privind pacienții asistați și primesc finanțarea de la casele de sănătate județene. Nu povestim despre volumul de muncă ce ar necesita o armată de registratori, suplinit în multe servicii de muncă asistentelor. Ei bine lumea spitalelor își face treaba, doar că uneori sistemul...pleacă-n vacanță. Anul trecut a avut 4 perioade de vacanță, nefiind cazurile înregistrate, iar plata serviciilor n-a fost făcută. Existând urmele electronice ale încercărilor de accesare și rumoarea din sistem, decidenții dau o "dumă" că acceptă defecțiunile ca fiind datorită sistemului, pe care ei trebuie să-l mențină în funcție, acceptând plata serviciilor medicale, doar pentru trei din cele patru perioade. Pentru ultima perioadă ce a durat vreo 12 zile prin septembrie dacă am reținut bine, s-au făcut că plouă. Și uite așa decidenții au blocat niște bani pentru spitale, care contează enorm în economia acestora, mai ales că plata serviciilor sanitare n-a urmat nici măcar rata de inflație. Până la urmă te întrebi dacă acelui sistem informatic îi sare siguranța și se oprește periodic de ce uzură are sau îi oprește cineva interesat alimentarea. Cum suntem deja obișnuiți prin românica, cred că-i o combinație dintre cele două situații spuse mai sus. O a doua parșivenie, a fost acoperită chiar prin ordonanța de urgență de guvern prin 2022, chipurile pentru a ne alinia la nu știu ce norme europene. Ca idee nu-i chiar foarte rea, în mare cei care conduc spitalele, direcțiile sanitare, ambulanțele ar trebui să aibă ceva studii de management sanitar. Abia acum urmează chestia ciudată. Oamenii introduc alături de cei puși în funcțiile de mai sus și pe șefii de secție, amenințând că dacă aceștia nu fac acele studii, sunt revocați din funcție. Studiile trebuiau făcute în cel mult doi ani de la emiterea ordonanței de urgență și repetate din doi în doi ani, pe banii "împricinaților". Abia după aproape doi ani de la respectiva ordonanță catadicsește ministerul, să dea un ordin prin 17 ianuarie, de a începe acele cursuri sub auspiciile prețios numitului Institut Național de Management în Servicii de Sănătate. Aceștia după două luni de la ordinul ministrului dau și ei o decizie sau cum se numește ea, privind curricula, modul și durata desfășurării și taxa de școlarizare. Când am citit respectiva nebunie, am rămas interzisă de ce au gândit ei referitor la șefii de secție, la specificul cursurilor urmate și taxa. Ei bine, în capul lor șefii de secție contrar legii 95 din 2006 care la articolul 185 aliniatul 4 precizează competentele acestora fără echivoc, sunt la nivel de răspundere cu șefii de instituții. Mai pe înțeles, șefii de secție au doar grijă de organizarea și calitatea actului medical, nu administrează nici un buget al secției, nu răspund de politici de sănătate, de gestionarea resurselor umane. După programul celor de la INMSS s-ar scoate din circuitul profesional sute bune de medici din țară(șefi de secție), pe o durată sumată de zile de vreo două luni, dacă nu și mai bine, pentru a-i învăța despre politici de sănătate, studii comparative ale acestora, management de resurse umane, management financiar, management de proiecte, chestii ce n-au absolut nici o legătură cu ceea ce prevede legea între competentele lor. Dacă ești la curs, nu poți asista concomitent și bolnavii, așa că, scoatem din circuit cei mai experimentați medici, mai ales că țara nu duce de loc lipsă de profesioniști în domeniu. Care-i tot secretul, chestia asta se face cu o taxă modică de 4400 plătită de șefii de secție din buzunarul propriu, adică vorba românului și bătut/ ce vreți dumneavoastră și cu banii luați. Și uite așa calculând sumele strânse de la multe sute de medici asigurăm bugetul Institutului. Să nu fiu înțeles greșit, studii de management trebuie în sistemul sanitar, doar că ele trebuie calibrate pe trepte de competențe prevăzute de legislația în vigoare, doar nu pregătim otova că pentru directorime atâția oameni scoțându-i de la patul bolnavului. Să nu vă imaginați că distracția a încetat, șefii de secție au înaintat pe cale ierarhică observațiile lor și au adresat întrebări lămuritoare către conducerile spitalelor, iar aceștia au înaintat întrebările acelui vestit Institut. Nu mai comentez, bântuiți cum a fost răspunsul, deoarece este cam tipizat în statul român, indiferent de instituție, adică complet pe alături. Până la urmă am înțeles încă ceva săptămâna trecută, urmărind știrile, INMSS-ul trebuie să se finanțeze de undeva, că doar n-o să primească bani de studii de la MS, acesta achiziționând acea consultanță pe bani grei (zeci de milioane de euroi)doar de la experții OMS(total dezinteresat), de o să aibă subiect de studiu Parchetul European acum. Am scris și eu ca să mă descarc, fără nici o speranță că cei ce ne-ar reprezenta prin cea mai mare clădire din lume după Pentagon, ar fi preocupați să preia întrebările noastre și să le lămurească cu funcționărimea, ce nu știe ce-i aia lucrul la patul bolnavului, în gardă cu nopți pierdute cu anii, cu urgențe. Ăștia acum sunt chipurile 100% pentru gălățeni, probabil cei din medicină sunt un fel de indivizi doar în tranzit pe aici, doar vizitatori și nu oamenii locului. Apropos, acum pe bune, în acești ultimi 4 ani din acest ciclu electoral pe final, voi aveți știința despre un singur parlamentar al locului să fi vorbit cu lumea medicală, apropos, oare presa va face ceva cercetări¬¬? Uneori îmi place fraza de final a lui Valeriu Nicolae din Starea Impostorilor...hai sictir băi...cretinei nu suntem.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu