!doctype>
Dusă în eroare...
Bine că m-au dumirit ăștia de la televiziuni, cum de suntem un neam profund creștin. Ce treabă să avem noi cu o comemorare a unui eveniment tragic, terminat cu o speranță, avem doar preocupări cum vopsim ouăle, cum pârpălim mielul sau chiar iepurii, că de fapt este vorba despre masa tradițională de Paște. Unde pui că la marea crăpelniță, unii zic că mâncăm drob sfințit cu ceva vin roșu de la frații noștri moldoveni. Religios astăzi ar fi ziua petrecută-n mormânt de către Isus, dar noi vorbim pe la televiziuni de concerte, de paranghelii, cu fost ministru recalificat pe post de birtaș, ca deh...sunt profesii apropiate. Este clar, suntem creștini și înțelegem Biblia din scoarță în scoarță, doar pe acolo este vorba doar despre chef și voie bună. În concluzie, cred că n-am citit traducerea Bibliei care trebuie, aia pe care o respectă chefliii de la noi, uite așa am fost dusă în eroare.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu