!doctype>
Eu... Sunt...
Cine sunt eu? Sunt apa ce curge la vale și încerc să pot auzi murmurul de șoapte ce le-am pierdut. Sunt amintiri de ieri, de azi…ce curg în mare sau ocean…iar eu sunt un ocean de vise și dorințe albastre, în tonuri muzicale ce sunt în stare să te scoată din minți. Mă ridic mereu…și mă arunc în ploaie…mă preling într-un adânc…ce pe moment moare…apoi mă reîntorc și mă prefac în lacrima celui pe care îl iubesc. Așa sunt eu…apa curgătoare ce se preschimbă în ploaie, lacrimi. Sunt și apă stătătoare…atunci când se vede aproape că seacă.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu