Simt un gust amar în sufletul meu…dorința ucide lent și sigur. Mie dor de tine…mie dor secundă de secundă să ne iubim…să fim doar noi doi. Știu că sufletele noastre nu se vor despărți niciodată și vor rămâne gravate pe veci. Mă gândesc acum că încă nu suntem împreună și aceste gânduri se închid în mine…îmi fac rău și nu îmi dă voie să mă gândesc la viitor. Seara când mă bag în pat închid ochi și îmi vine un vârtej de senzații…rostesc în gând cuvinte de iubire…e limpede și clar că te iubesc, ești aerul de care eu fără el nu pot supraviețui. Te rog să nu mă părăsești pentru că nu aș putea trăi fără iubirea și aerul tău.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu