Închid ochii, să îmi pot vedea inima...

Închid ochii și îmi ascult gândul... Când obosesc să-mi plâng de milă, retrăind tot de când eram copilă.... Suflu în gând, să le i-a vântul... Închid ochii și gândul mi-l ascult...când greutățile mi le amintesc...le las în urmă că mă obosesc... Și uit totul că a fost demult... Închid ochii, să îmi pot vedea inima... Când liniștea singurătății, mă apasă...ea vrea să fim împreună... Zilnic să te pot strânge de mână...Închid ochii și îmi întreb sufletul...vreau să știu de ce suferă atât de mult? Întreb, îmi răspunde,...întreb, ascult...și iar o luăm de la început... ASCULT GÂNDUL* Nu mă grăbi viață, mai lasă-mă să mă bucur de picăturile de ploaie, ce se preling într-o frumoasă odă... Lasă-mă, să pot să mă bucur de tot ce nu mi s-a întâmplat încă, nu-mi lua zâmbetul, căci în absența lui nu mai sunt EU. Nu mă mai lăsa să mă întristez și nu mai permite să cadă, dacă poți, nisip în clepsidra ta... Îngăduie-mi să mai sper că viața ne aparține până la ultima suflare, nouă celor care mai credem în "zbor"...