E răsfățată de noi toți,
Prietenă cu falși, cu hoți,
Și acceptată-ntotdeauna…
E preferată când ne place,
Când e-ndulcită și-aromată,
Vândută-n târg drept ciocolată,
Când ea din murdării se face…
Cocoloșită-n timp la piept,
Privită drept formalitate,
Intrată e-n normalitate.
Deci cum pot adevăr s-aștept?
Noi ne mirăm când spunem sincer
Și ne privesc a condamnare,
Parcă jignim. Să ceri iertare?
Îmi vine uneori să fulger!
Minciuna-i răspândită-n țară!
Nu stă la masă doar cu regi…
Dac-o accepți, n-ai cum s-o dregi,
Și libertatea faci să piară.
Minciuna crește-n orice locuri…
Pe câmp, în om, ca pălămida,
Ea roade-n toate, ca omida,
Și noi ne facem din ea stocuri…
La ce ne mai mirăm că-n toate
E-atâta rău, și-atâta fiere,
Când ea e unsă doar cu miere,
Și naște numai nedreptate?
Să mă întreb, sau să mai sper,
Că vom putea să fim cinstiți,
Cu riscul de-a nu fi iubiți?
E-un adevăr prea efemer…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu