Că-i vară sau e toamnă e totuna,
În gândurile mele este viscol,
Pornită e, în inimă, furtuna.
De arșiță privirea mi-e cuprinsă,
Obrajii-mi ard de chinul frământării,
Și cald și frig îmi e deopotrivă,
În piept mi-e-nfiptă gheara disperării.
Mă simt pierdută-n timp printre hățișuri,
Amenințată-ntocmai ca o pradă
Spre care vânătoru-ndreaptă arma
Și o așteaptă în genunchi să cadă.
Cu ochii goi privind bătaia puștii,
Simțind căldura sângelui în coapsă,
Nemaiavând puterea să alerge
Pe lungul drum ce ar aduce-o-acasă.
Nu m-așteptați, un timp voi fi departe,
În ochii voștri nu vreau să văd milă,
Sunt singura ce pot lupta cu mine
Și îmi pot face inima docilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu