.jpeg)
Când nu-i alături nimeni să m-asculte,
Că toate-n jurul meu încep să pară
Mai triste, mai ciudate, mai mărunte…
Să fii aici să-mi dai o sărutare,
Cu palma ta tristeți să risipești,
Să-mi mângâi părul, trupul la-ntâmplare
Chiar de mă minți, chiar de nu mă iubești…
În ochii tăi ca două peruzele
În care cerul s-a-ntâlnit cu marea,
Să caut licăririle de stele
Și-adâncul lor să-nghită depărtarea…
Să-mi sorbi dulceața buzei tremurânde
Iar răsuflarea să ți-o simt pe pleoape,
Să nu ne pese până când și unde,
Să ne dorim aici și, mai aproape…
Ești un străin, așa a fost sa fie!
Nu mă cunoști, poate, cel mult, mă știi…
De-aș îndrăzni, la ora-așa târzie,
Și te-aș chema, oare ai vrea sa vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu