Broboane mari pe frunte, respir, dar sacadat
Un vis mă chinuiește din lumea mea mă ia,
Mă trece prin oglindă, mă duce unde vrea.
La mii de ani distanță în lumi necunoscute
Oglinda vorbitoare îmi dă ispite multe,
Ea îmi arată raiul bărbaților frumoși
Și îmi închide drumul de-ntoarcere acasă.
Mă simt captivă în spatele oglinzii,
Că pierd în lumea mea, miracolul iubirii
Iubirea ce o port pentru un prinț al meu,
Mă face să-mi doresc, să mă întorc la el.
Dar drumul mi-e blocat, oglinda-mi râde-n fată
Că sunt aici închisă, sunt prizonieră pe viață,
Doar glasul cel duios al dragostei de-aud
Va sparge-n mii de cioburi un vis ce-mi este crud.
Îți mulțumesc iubite, ca m-ai trezit din somn
Un vis ce încet încet, se transforma în demon
Doar vocea ta suavă, îmi spune te iubesc
Doar lângă tine viața, aș vrea să mă trezesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu