Când inima trăiește în dor și simte iubirea,
Când din izvoare ape limpezi ne vin,
Prin suflet mai stă nemurirea.
În noaptea cu Lună, inima se zbate se-aprinde
Doar inima cerne dor prin mii de cuvinte
Prin visele nopții mai scrie ce simte,
Iubirea, în dor nu ne minte.
E sângele roșu în inimă și dor e fierbinte
Gândul zboară și-i înțelege iubirii fiorul,
Vei înțelege și tu, rostul prin vreme
Iubirii găsindu-i izvorul.
Doar fiorul iubirii prin noapte inimi trezește,
Când plânsul nu-i găsește iubirii hotar,
Doar prin plâns ochiul se limpezește
Iubirea-n durere, dă har.
În ploi de cuvinte nescrise, visele nopții ne dor,
Zorii din flori de cireși duc nectarul la cer
Prin ferestre Soarele pune raze de dor
Când iubiri se pierd în eter...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu