Te rechem și te cuprind cu izvorul din Cuvânt
Eu să fiu metafora florilor tale de gheață
Tu să-mi fii destin întârziat în soartă.
În visarea mea de fată colorez ziua de mâine.
Clipa adormită ieri, albă să tresară azi.
Efemerul să se-nchidă în albastrul din iubire
Clipei sa-i revină șansa să strălucească în Lumină.
Te-am pictat pe curcubeul dorului-dor cu Veșnicia.
Rătăcind pe vechi cărări fără visul de mai bine
Într-o seară oarecare ți-a deschis iubirea poarta
Și ți-au renăscut în suflet mii de vise și speranțe.
Am călcat cu pași de îngeri peste podul răului
Și am înflorit câmpia arsă cu dezamăgiri
Cu alese flori udate, cu o lacrimă din zori
Renăscută din culoarea cerului fără de nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu