!doctype>
Cred că...
Cred că ar trebui să prețuim mai mult bucuriile și clipele unice de lângă noi...chiar dacă trec ca gândul...și să ne uităm mai mult la soare decât la nori. De ceva timp constat că în jur sunt tot mai mulți oameni care suferă...totuși parcă nu auzeam la tot pasul vești triste peste vești triste. Este o realitate dură...răul parcă se înmulțește și totuși ființa umană supraviețuiește...are ambiția să meargă mai departe. Nu știu cât și cum ne putem controla viețile... știu doar că trebuie să ne oprim o clipa din goana asta...să ne uitam în jur unii la alții și să spunem...oare merită?
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu