day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Discuțiile Private

Și iată cum, printr-o postare, care se dorea a fi justificatoare, făcătoare de dreptate și "înțeleaptă" mai ales, aflăm câtă integritate și corectitudine zace într-un om.
Discuțiile private, dacă nu cumva pun în pericol siguranța statului român sau alte aspecte de ordin intern indiscutabil de importanță majoră, care ajung publice, de dragul unui scandal, care urmărind un soi de denigrare, sub pretextul de denigrare...așa îmi place mie să descriu, uneori riscă să se întoarcă fix împotriva ta. Mai exact, unde dai și unde crapă sau dacă sapi groapă altuia, riști chiar tu s-ajungi în ea. 
Astfel, acum, prin această "demonstrație", vedem câtă încredere merită unii.
Închipuiți-vă că toate discuțiile private s-ar face publice într-o zi. Cum ar fi?
Se poartă, dar știți când?
Când nu mai ai nimic altceva la îndemână și mai ales când ți-ai epuizat armamentul din dotare. 
Când nu există nimic altceva de arătat împotriva acelei persoane. Nu o ai cu nimic la mână decât cu asta, atât.
Și cui?
Unui om care a împărtășit aceeași viziune asupra lucrurilor, care a mers mult timp pe aceeași bucată de drum cu tine, care a respirat același "aer" din aceiași butelie de gaz...
Vorbesc, am vorbit și voi vorbi
Am scris, voi scrie și voi mai scrie
Dar niciodată nu voi face publică nici o discuție privată. Asta ar spune despre mine că sunt un fel de nimic, un om fără onoare, o individă care nu se respectă și de la sine înțeles nu respectă pe nimeni, darămite pe cei din jurul lui sau care au fost în jurul lui.
Am colaborat și voi mai colabora cu oameni, am mai avut și discuții în contradictoriu, capete nu ne-am spart, am păstrat distanța sau legătura, dar nu mi-am permis și nici nu îmi voi permite să îmi bat joc de încrederea pe care au avut-o în mine când mi-au lăsat mesaje, încărcate de gânduri, idei, sentimente.
E lipsă de respect să faci așa ceva, e lipsă de omenie, e lipsă de onoare.
Există alte modalități de a te apăra când te simți atacat, asta dacă vrei să le găsești și te consideri un om drept și corect.
Și apropos...criticile care vin trebuie luate în calcul. Unele sunt constructive și de cele mai multe ori te pun față în față cu tine însuți și un om inteligent le ia în calcul și nu se repede ca prostu-n tobă să arunce cu "adevăruri ".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆