cu gândul aiurea,
prin frunzele toamnei,
așa, într-o doară,
rătăcesc, năucă,
și-aș înălța
către îngeri o rugă,
să-mi mai lase
frunze pe ramuri
și păsări să-mi cânte
și flori pe la geamuri
ochii să-ncânte...
O, toamnă, mai lasă -mi
copacii tot verzi,
senin peste ape
și zâmbet pe buze
și la piept să-mi așezi
mulțime de frunze
de tot să mă-ngroape...
Să fim doar noi,
stăpâne peste răsărit și apus
pentru o clipă,
doar eu...și tu, toamnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu