Până am să te-ntâlnesc și nu știu ce o să-ți spun,
Între lacrimă și vers mi se zbate ochiul stâng,
Te aștept încă o toamnă și-ti mai scriu, fără să plâng.
Nu te-ntreb nici câtă brumă, sau cât dor ai adunat,
Numărând toamne la rând, câte nopți ai suspinat
Culegând în poală vise și in brațe trandafiri
Mai albaștri ca seninu-n care s-au născut iubiri.
Câte toamne, ce furtuni să-ți mai bântuie făptura
Printr-o lume prea haina din zâmbete fă -ti armura,
Nu mai hoinări aiurea, vino să-mpărțim
la doi
Toamnele cu tot cu frunze, primăverile-n altoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu