Trăiești în mine chiar de nu mă vezi,
O tristă închisoare a iubirii
Din care nu ai cum să evadezi.
Că te iubesc o vede-o lume-ntreagă,
Nu pot să mint, nu știu să mă feresc,
E prea târziu și nici n-aș avea unde
De ochii ei să mă adăpostesc.
A fost blestem să îmi apari în cale,
Nu știu de am sau dacă ai vreo vină,
Dar sufletul mi te-a dorit pe tine
Iar inima de dorul tău suspină.
Privirea ta ca negurile nopții
M-a subjugat și-n ea m-am rătăcit,
Mă va urma și dincolo de lume,
Nemaiputând să uit că te-am iubit.
N-am cum să știu și nimeni nu-mi va spune
Cine ești tu, ce ești cu-adevărat,
Dar sufletul a regăsit în tine
Pe-acela ce demult l-a așteptat.
Departe mi-ești și-mi ispășesc pedeapsa,
În lipsa ta viața mi-e un chin,
Căci mi-ai pătruns și simt cum curgi prin vene,
Iar fără tine mor câte puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu