!doctype>
Literatura
Când ne obosește practicismul de zi cu zi, când realitatea ne invadează viața până la sufocare, când simțim că interesele ajung să domine lumea și noi începem să alergăm după interes, salvarea o găsim în frumos. Unii încă mai cred că frumosul poate salva lumea și eu cred la fel. E frumos să încercăm să cream o oază în care să poposească frumosul creat de cuvânt, prin cuvânt. Literatura e frumoasa sufletelor și destul de capricioasă, plină de neprevăzut. Uneori ne încântă prin nonșalanța și trăiri sincere, alteori ne uimește prin profunzimi greu de pătruns, dar, cu certitudine, nu prea poți să rămâi indiferent la chemarea-i. Eu nu o pot cuceri, însă îi pot fi alături așa, cum și cât mă pricep.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu