În ziua-n care i-am permis iertării,
Să-mi umple sufletul cu energia ei
Și-n față apărut-au unicornii.
Sunt părți din mine care-au venit să-mi spună,
Că nu-i nimic dac-am greșit cândva,
Iertarea către sinele superior face potecă
Și-mi leapădă și ultimul regret.
Mă las ușor pe aripile vieții,
Fără a opune rezistență,
Știind că m-am iertat și am iertat,
Orice eveniment ce mi-a dat lecții.
Respir profund și ușurată,
Căci zorii zilei m-au găsit senină,
Plimbându-mă printre stejarii seculari,
La pas cu o licornă înțeleaptă.
Iertat-am fiecare clipă,
Ce m-a făcut să simt durere și să plâng,
Eliberez și cea din urmă picătură de amar,
Gustând doar mierea zilelor ce vin.
În sinea mea știam că nu fac bine,
Lăsându-mă atrasă de împrejurări,
Părerile expuse de pe margini,
Le-am luat în seamă fără să m-ascult.
Acum e vreme pentru a ierta
Și a lăsa în urmă tot trecutul,
Mă las condusă doar de ghizii mei,
Iar sufletul mi-e vesel și e liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu