În căutări de sine, dar în zare
Era un loc, părea făcut anume,
Să te cufunzi în pace și visare.
Găsisem locul, dar, din întâmplare,
Eu nu eram întâia ce-l găsise,
Căci tu erai, deja, în contemplare,
Pierdut în lumi tăcute, dar deschise.
Eu n-aș fi vrut să-ți tulbur căutarea,
M-aș fi întors din drum, dar, în surdină,
Ți-am auzit și glasul, și chemarea
Să te-nsoțesc pe calea de lumină.
Cât aș fi vrut să fi răspuns chemării,
Căci lumea ta e calmă și stabilă,
Dar eu mai sunt sub aripa uitării
Și-am vrut să fug, dar timpul n-are milă.
Să mă aștepți, căci știu că voi învinge
Și timpul va uita de al meu nume,
Când vei simți o rază ce te-atinge,
Vei ști că am ajuns mai sus de lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu