Dar locul nu găsesc, luați aminte,
Pare legenda mersului pe vârfuri
Pe rotunjimea unui glob fierbinte.
Ori de sunt ploi, ori luna răsărită
În nori închipuiți și stihuri goale,
Pare mai mult o umbră rătăcită
Prin vânturarea ciobului de oale.
Când se deschid petalele din flori
Se strâng și pleonasmele pe rând,
Iar de privești spre jerbe de culori
Te vei trezi cu demonii prin gând.
Te rătăcești prin lumea nevăzută
Citind minunea scrisă în poeme,
De-odată, pare liniștea pierdută...
Chiar și speranța vieților boeme.
Se-arată vânt prin ramura de tei
Și frânte sunt, lovite de blestem,
Iar slova piere din lipsă de idei
Intre abisuri, de care azi mă tem.
Furtuna se va naște în plin senin,
Și nu vei ști de-i rimă sau nimic,
Valuri se sparg la mal și iară vin,
Iar versu-ți pare azi...un inamic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu