.jpeg)
Și mă supun legilor firii,
Mai fac cu viața legăminte
Și sunt ostateca iubirii.
Mă-nalț mai sus decât zenitul
Și-mi șterg sudoarea de pe frunte,
Albastru-mi pare infinitul
Și întrebări am încă multe.
Ascunsă-n miriștea din sat
Sărut pământul alor mei,
Că-s de la țară n-am uitat
Străbat la pas păduri și văi.
Și parcă văd pe mama-n prag
Cum mă îmbie cu merinde,
Am ochii umeziți de drag
Că doar în vis o pot cuprinde...
Și martoră mi-e slova, versul
Că iubesc viața -n amănunt
Și m-aș uni cu universul
Să pot renaște din cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu