.jpeg)
Să le arunci pe-o apă curgătoare
Și-apoi mulțimea de norod,
Cum o să se mai înțeleagă?
Prin semne, o să spună cârcotașii!
Mai faci cu ochiul, mai gesticulezi
Și pân’ la urma urmei,
Tot o să te înțelegi.
Să legi și mâinile la spate,
Pentru a nu gesticula,
Acum, să vă audă neica,
Cum poți să te faci înțeles?
Tăcerea e de aur și a ajuns pe aici,
Dar fără de cuvinte, nu poți ca să trăiești,
Ele sunt, de departe, liantul omenirii,
Născute din litere de-o șchioapă,
Ce fac cuvinte, fără număr.
Și DEX-ul este plin și ordonat,
În tonul alfabetului,
Pornind cu A-ul minunat,
Ce vine de la Anonimi.
Eu chiar sunt una dintre ei
Și sunt inclusă în grupul acesta minunat,
Format pentru recunoștința,
Că viața asta ne-a creat.
Și e atât de bine printre oamenii ca noi,
Că nu dăm lecții cu grandomanie,
Ci spunem tot ce știm, cu atâta dăruire,
Fără s-avem nasul pe sus.
Noi, Anonimii, ne-am grupat,
Să spunem ce e-n gușă și-n căpușă,
Cu vorba blândă, să fim înțeleși,
Fără să judecăm pe nimeni.
Căci mulți se cred superiori
Și critică de parcă taie-n carne,
Dar nu-i frumos ca să privești de sus,
De parcă cei de jos sunt măruntaie.
Apoi, ce literă să mai probăm?
Pune un deget, să vedem ce pică!
Ptiu, bată-te norocul! E chiar I,
Ce vine de la Iubitor.
Cel Iubitor de oameni spune-n față,
Ce este bine și ce nu,
Caută tonul potrivit pentru cuvinte,
Ca să se facă înțeles.
Nu vrea să crezi că-n spate-și schimbă firea
Și gura zburdă pe câmpii,
E franc în față pentru totdeauna
Și îmbrățișează toată omenirea,
Indiferent aceasta cum ar fi.
Când să închid măreața carte,
M-am pomenit cu-n deget mititel
Și ridicând file mai multe,
Unghia mică se oprește pe litera V.
Păi sigur, despre Viață este vorba,
Căci fără acest cuvânt n-am exista,
El are doar cinci litere de bază,
Dar valorează cât un Univers.
Însă e tot puțin, căci Viața
N-ai cum să o măsori, să îi pui preț,
S-amanetezi ce-ți este dat cu atâta Iubire,
Deci, Viața este o comoară incomensurabilă.
Sper că a-ți rezonat cu mine,
Un Anonim ce înșiră la cuvinte,
Căci nu am stofă de poet sau prozator,
Eu doar să mă exprim am încercat,
Ca-n lumea asta plină ochi de cărți și scriitori,
Să am și eu o virgulă de-adăugat.
Iar printre Anonimii Iubitori se știe că
Viața nu este un punct, nu este o linie,
Viața fiecărui om se pune la punct
Și trece peste orice linie, peste orice limite,
Viața prinde aripi și se transformă în mod miraculos,
Căci nu mai vrea daruri, știind că ea însăși,
Este Darul cel mai de preț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu