Punându-ți taxe și pe respirat,
Îți stoarce vlaga ca pe portocală
Și-a doua zi te vrea din nou reîncărcat.
Astfel din zori și până-n seară
Umblăm bezmetici toți pe străzi,
Plecând din casă spre servici și școală
Tot alergând să-ne-ncadrăm în timp.
Și unde-i frumusețea contemplării?
Și unde-i armonia din cămin?
Când noi plecăm, copiii nu se scoală!
Când noi venim, ei iară s-au culcat!
Lumea de azi e-atât de mercantilă
Și-a reușit ca oamenii să-i facă
Roți ale ceasului din turlă
Care se-nvârt pentru câștig.
Și unde e iubirea de odinioară?
Când mame, tați, copii se-mbrățișau
Și-n zori de zi și seara la culcare,
Și-n miezul zilei, pe iarbă, la bronzat.
Lumea de azi e-atât de infidelă
Că nu mai are timp pentru nimic,
Își bea cafeaua doar pe străzi, în fugă,
Copiii tot așteaptă să-i dezmierzi.
E vremea să privim cu ochii minții
Și tot acest sistem să îl oprim,
Căci ne-am îndepărtat demult de perla vieții,
Iar Dumnezeu tot face bătături.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu