Și taci…
Îmbrățișată de privirea-ți calmă,
Vreau să-ți ascult tăcerea,
Să-ți simt bătaia inimii în palmă.
Vreau doar să te privesc…
Și nu-ntreba de ce și nici de când
Am început să te iubesc…
Știu doar atât:
Că viața mea-ntr-un rai ai prefăcut…
Că, fără tine, n-aș putea trăi…
Nici respira…
Și, ca o floare ruptă-n vânt,
De dorul tău, m-aș scutura…
Privind spre cerul înstelat,
Învăluit de-a lui splendoare,
Tu stărui să-ți răspundă Luna
De ce și pentru ce răsare?
Ori, din parfum Dumnezeiesc de trandafiri,
De ce te-mbeți, atunci când îl respiri?
Știu doar ce-mi spune-al inimii fior…
Că tainica durere-a unui dor
S-a preschimbat în lacrimi de rubine…
Și-n liniștea adâncă-a unei nopți
Eu m-am născut, iubindu-te pe tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu