În frunza pădurii cu verdele ei minunat
Când dimineața mi-aduce noroc,
În visul frumos un dor a oftat.
Anotimpul iubirii plutea ca într-un vis,
Când himere îl alungau prea departe,
Când zori dimineții m-au prins,
Un vers citeam, dintr-o carte.
Prin grădini cu flori albe, de meri, de caiși,
Anotimpul iubirii, cu tine mă împarte,
Prin verdele luncii, din ochii închiși,
Anotimpul iubirilor vaste.
Strălucind anotimpul iubirii, în rază departe,
Mă legănau brațele tale, prin Soarele încins,
Pe buze simțind cum sărutul mă arde,
Iubire, cu un zâmbet ai scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu