E locul ales pentru mănăstire
Unde oamenii vin și se închină
E făclie aprinsă cu sfânta lumină.
Poezia e lumină și undă
Într-un râu ce fruntea-ți inundă
În câmpie e floarea de mac
E înger în noapte, când șoaptele tac.
Poezia e în noi frământare
E răsăritul Soarelui din mare
Prin adâncuri e nemurire
E perla din scoică și-n suflet iubire.
Poezia e dor într-un cântec
E copilul mamei din pântec
E împletire cu fir de mătase, de gând
Al strămoșilor ce zac în pământ.
Poezia e-n versuri dintr-o baladă
E murmur de ape în cântec cascadă
E parfumul cu mireasmă de tei
E chemarea din zori pe alei.
Poezia e iubirea ce-n inimi rămâne,
E graiul dulce purtat către lume,
E doină tristă cântată-n amurg,
Un zbor de libertate prelung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu