tot la tine mă opresc …
iernii dacă-i scriu poeme,
să-nţelegi că te iubesc.
Prin noianul de zăpadă,
nici cărarea, nu-i uşoară
al tău suflet tânăr, vadă
că iubirea mă-mpresoară...
Clarul lunii în nopţi târzii,
se strecoară-n poezie,
şi iubirea mea, tu ştii…
doar cu tine, vrea să fie.
Şi în tainele iubirii,
mă alinţi şi mă dezmierzi
prin poiana fericirii,
mă găseşti şi iar mă pierzi.
Gustul dulce sau amar,
e doar gustul, dragostei,
iar tu bei, din cel pahar
doar iubirea, vraja ei.
Dragostea e sus în munţi
flori albastre în câmpii,
susur, la izvoare asculţi.
tu în viaţa mea rămâi..
Iubirea să reverse-n zori
când prins-a rădăcină,
pe curcubeiele de flori,
pe câmpul de lumină.
Şi-n fiece cuvânt rostit,
dragostea cântă şi-aclamă,
din gândul, care-a rătăcit
iubirea, mă recheamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu