Sub razele de soare mijesc muguri de prun,
Prin dimineți plăpânde sub raze calde sfinte
Prin luncă trece dorul, pe râul ce nu minte.
Un dor nebun șuvoi, prin iarba verde trece
Doar visele mai plâng în ploaia nopții rece
Prin adieri de vând, un dor nebun coboară,
Sunt lacrimi în priviri, din ploaia de afară.
Când în pământ strămoși, memoria își plâng,
Prin dimineți se-aude cucul în vechiul crâng
De dor nebun scriu azi prin flori cu amintirea
În dor nebun prin lacrimi, o perlă mi-e iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu