Să îmi așterni sărutul peste pleoape,
Neliniștit ca valurile mării
M-atragi spre tine mai și mai aproape.
Nici vântul printre crengi nu mai adie,
Pe-o ramură și-a agățat vioara,
Vrăjit și el de-această melodie
Ce-o fredonezi atunci când vine seara.
Îmi răscolești cu vocea ta duioasă
Simțiri ce le credeam demult pierdute
Și mă înalți pe aripi de mătase
Prin căi de vis de nimeni cunoscute.
Un dor în pieptul meu se înfiripă
Și, ascultând cum dau în floare merii,
Mă las purtată-n zbor pe-a ta aripă
Ca fluturii în valsul primăverii.
Mă cuibăresc la pieptul tău ca Luna
Ce-a-mbrățișat-o-n astă seară cerul
Și-n ochii tăi de jad privesc întruna,
Să deslușesc, din vraja lor, misterul.
Îmi pari a fi venit din altă lume,
Ori coborât aievea dintre stele,
Pentru a da iubirii tale nume
Și-un nume, să pot da, iubirii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu