Că-i cel mai rău și cel mai mincinos?
Dar te-ai privit de-aproape în oglindă
Să vezi ce-ascunde chipul tău frumos?
Ți-ai pus măcar o dată întrebarea
În urma ta ce lacrimi s-au vărsat
Indiferent trecând pe lângă oameni?
Câți ai rănit și câți s-au supărat?
Preocupat de-ambițiile tale
Voind să urci pe scară tot mai sus,
Tu n-ai lovit pe nimeni peste glezne
Făcând să doară, fără să-ți fi spus?
Privești numai la cel de lângă tine
Și-i cauți vina-n fiecare pas?
Oprește-te un pic din clevetire
Și vezi în umbra-ți răul ce-a rămas!
Căci ai mințit și tu la fel ca altul,
Când adevărul nu ți-a convenit,
Și înfrânat de ai fi fost la toate
Măcar cu gândul ai păcătuit.
Și ai ascuns de cel de lângă tine
Pornirile ce-n suflet se nășteau,
Te-ai prefăcut a fi un miel când ura
Și furia în tine clocoteau…
Cu ce crezi tu c-ai fi mai bun ca mine
De-mi râzi în urmă și vorbești de rău?
Căci nu e unul fără de păcate
Și toate ni le știe Dumnezeu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu