day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Ce proastă ești!

Tu, inimă, ce proastă ești
Că mai poți crede în povești!
Tu nu vezi că te-ai ramolit?
Te dărui, fără să îți pese,
Întâiului venit?
Încă mai crezi că ești copilă
Și mă tot chinui fără milă
Sperând ,,frumoasa adormită”,
Că de iubești, la rândul tău
Vei fi iubită?
Te zbați atât în pieptul meu
Că mi-este și rușine, zău,
De cineva m-ar întreba,
Să spun că ești a mea…
De-aș fi știut ce păcătoasă
Îmi ești, și ce geloasă,
Cu mâna te-aș fi scos din piept
Gonindu-te de-acasă!
Ce lacrimi ai! Ți-o fi rușine
Că ai făcut ce-ai vrut din mine
De am ajuns, deși n-aș vrea,
Să fiu de râsul orișicui,
Să plâng de mila mea?
Ce vrei să-ți faci? Și ce rost are
Dacă pe altul nu îl doare
De nebunia ta?
Hai, du-te! Unde-ai să te duci?
Pe ce cărări ai să apuci?
Pericole sunt fel de fel!…
Te guduri ca un biet cățel!…
Eu sigur n-am sa vin cu tine!
Tu?… Du-te după el!
Tu, inimă, ce proastă ești
Că mai poți crede în povești!
Tu nu vezi că te-ai ramolit?
Te dărui, fără să îți pese,
Întâiului venit?
Încă mai crezi că ești copilă
Și mă tot chinui fără milă
Sperând ,,frumoasa adormită”,
Că de iubești, la rândul tău
Vei fi iubită?
Te zbați atât în pieptul meu
Că mi-este și rușine, zău,
De cineva m-ar întreba,
Să spun că ești a mea…
De-aș fi știut ce păcătoasă
Îmi ești, și ce geloasă,
Cu mâna te-aș fi scos din piept
Gonindu-te de-acasă!
Ce lacrimi ai! Ți-o fi rușine
Că ai făcut ce-ai vrut din mine
De am ajuns, deși n-aș vrea,
Să fiu de râsul orișicui,
Să plâng de mila mea?
Ce vrei să-ți faci? Și ce rost are
Dacă pe altul nu îl doare
De nebunia ta?
Hai, du-te! Unde-ai să te duci?
Pe ce cărări ai să apuci?
Pericole sunt fel de fel!…
Te guduri ca un biet cățel!…
Eu sigur n-am sa vin cu tine!
Tu?… Du-te după el!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆