Ca să ne învețe, iarăși, alfabetul,
Având în loc de litere, doar zâmbete și mângâieri,
Ce așteaptă să devină sentimente.
Cred că putem să adunăm, din fiecare zi,
Toată emoția gingașă
Și proiectând-o unii către alții,
Din Univers va curge abundența cea nemărginită.
Cred că bucuria și-a făcut cuib în inima noastră
Și dorește să prindă aripi pentru ca, mai apoi,
Să ne arate toate comorile Sufletului,
Ascunse ani de-a rândul în spatele preocupărilor mărunte.
Cred că totul este minunat,
Deși, la prima vedere,
Unele situații par neprietenoase,
Pentru confortul nostru devenit ritual.
Cred că timpul nu se comprimă,
Ci se dilată, pentru a da răgaz Sufletului,
Să se regăsească în armonie cu Sinele Divin
Și să-și împlinească menirea.
Cred că fiecare om este bun și frumos,
Este învățăcel pe aceste meleaguri,
Unde se îndreaptă, cu pași repezi,
Spre binele lui cel mai înalt.
Cred că viața ne-a adunat
Pentru că semănăm unii cu alții
Și ne pricepem să cântăm,
Despre tot ceea ce petrecem.
Cred că zilele tale sunt minunate,
Senine și îmbelșugate,
Căci lași energiile tuturor elementelor din natură,
Să te ghideze spre Lumină.
Cred că ai ajuns într-un punct,
În care întrebările își găsesc răspunsuri,
Iar mintea relaxată se coboară în inimă
Și gustă din fericirea vieții.
Cred că totul este posibil atunci când aliniezi:
Ce gândești cu ce simți, spui și faci,
Fiind totul într-unul și unul întru tot,
Spre mirarea și surprinderea noastră.
Cred că nimic nu este întâmplător,
Fiecare își găsește rostul,
Atât la nivel de individ,
Cât și ținând cont de evenimente.
Cred că iubirea plutește deja,
Îmbătată de sentimente, pudrată cu fiori pozitivi
Și ne șoptește în urechi,
Să n-o părăsim niciodată.
Cred că are perfectă dreptate
Și promitem să ne conformăm,
Pentru că doar iubind,
Suntem, cu adevărat, noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu