Într-un continuu mers neobosit,
Ținând în mână felinarul care arde,
Pentru a-ți da lumină permanentă ca să nu te împiedici.
Nu e de aur sau din nestemate
Și nici măcar o formă fizică nu are,
Până acum poate nici n-ai știut,
Că-ți este atașat tocmai din clipa când ai fost zămislit.
Dacă în grabă ai trecut peste momentele ce ți-au scris viața
Ca pe-o poveste ce este înșirată pe hârtie,
Acum a sosit timpul ca să reflectezi și să te-ntrebi:
Cum am putut să ies cu bine și din asta?
De multe ori, în situații speciale, acționăm fiind furați de valuri
Ce nu ne lasă ca să chibzuim, să facem planuri, să le punem la bătaie,
Și ne trezim în mijlocul furtunii, luptând ca să rămânem tot la suprafață,
Apoi se face liniște în jur instantaneu, lăsându-ne pe malul vieții consternați.
În astfel de momente buimăcite, n-avem puterea de-a analiza
De-a fir-a-păr toată povestea și mergem mai departe,
Fără să punem multe întrebări,
Fiind cu mintea mult împrăștiată.
Într-un târziu, dar nu apus de viață, ni se creează mici oportunități
Și-n clipele ce vremea ne răsfață,
Cu calm și profunzime retrăim,
Toate evenimentele mai dificile, din care nu credeam c-o să ieșim.
Atunci apare conștientizarea că în tot timpul ai avut,
Un felinar cu o lumină mare ce-a luminat întregul tău parcurs,
Astfel încât să fii în continuare,
O parte însemnată, de neînlocuit, din marea carte a vieții pământene.
Pornești la braț cu felinarul,
Căci simțurile ți s-au ascuțit,
Nu faci nici o mișcare fără să-i ceri voie,
Știind de-acum că-i parte din întreg.
Dar cine-i felinarul care nu are formă?
Nu e din aur și nici din nestemate?
Sigur în mintea ta e multă fantezie, dar și inteligență,
Și în acest moment deja ți-ai dat răspuns.
Este Divinitatea care ți-a fost suflată
Și apoi întărită prin Îngeri Păzitori,
Să-ți facă mai ușoară lunga călătorie,
Să nu uiți că aici… ești doar un trecător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu