Mânat de fascinata curiozitate
Și-n trenul plin de oameni călători,
Te întâlnești c-un fost coleg de facultate.
El povestește vrute și nevrute,
Iar râsul cristalin aduce lacrimi și molipsește tot vagonul,
Astfel încât până la coborâre,
Legi alte prietenii și schimbi ușor itinerarul.
După o zi întreagă de-alergare,
Te cuibărești în patul încălzit,
Lângă persoana care-ți este cea mai dragă,
Să-i mângâi fața luminoasă și să-i șoptești iubirea la urechi.
O rază de lumină aurie,
Străbate geamul camuflat
Și ne invită să ieșim afară,
Să ne rostogolim prin fulgii de omăt.
Un ceai cu miere și lămâie,
Ce e sorbit din cana de pământ, e de minune,
În timp ce stai la gura unei sobe,
C-o carte ce-i citită rând cu rând.
Mirosul cozonacului ce crește
Într-un cuptor ce e lipit cu paie,
În care lemnul cel uscat trosnește,
Iar limbile de foc se unduiesc neobosit în dansuri.
În pași de vals te învârți prin viață,
Trecând cu ușurință peste tot,
Căci dragostea ce o presari peste orice activitate,
Te face să zâmbești mereu.
În grabă îți îmbraci sacoul, te încalți
Și cheia-n broască răsucești,
E frig și mâna vrea căldură,
Iar buzunarul îți oferă niște bani uitați.
Ce bine-ți prind pe aste vremuri,
Iar planurile se măresc:
Și pentru x, și pentru y,
Nu vrei pe nimeni să nedreptățești.
De sărbători îți crește mulțumirea sufletească,
Căci timpul, petrecut alături de cei dragi,
E mult mai generos în ore și minute,
Acorzi atenție sporită pentru tot și toți.
E-atât de importantă această stare,
Să conștientizezi ce ești, ce faci, ce simți pentru ceilalți,
Căci viața omului e solidară
Și se dezvoltă pe mai multe ramuri, în același timp.
Așadar, omule bun și drag care te afli,
Ca toți ceilalți, pe valurile vieții,
Să ținem cârma de la arcă împreună,
Să celebrăm cu fast, micile bucurii ale zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu