De presupuneri și păreri,
Eroul povestirii mele,
A hotărât să fie mai retras.
Nu mai dorea să se însoțească,
Cu unii oameni mult interesați,
De tot ce se petrece în viața celorlalți,
În loc să-și vadă de al lor destin.
Este un timp prea prețios, care rămâne,
După ce munca cea de zi cu zi te-a ținut ocupat,
Ca să-l încarci cu energii străine
Și să te pierzi printre cuvinte fără rost.
Mai mult decât oricând e necesar,
Să ne golim de gândurile ce-s străine
De a noastră viață, să ne focalizăm
Pe ce e luminos, privind senini spre mâine dimineață.
A hotărât să nu plece urechea,
La niciun cuvințel, purtat de aer,
Care nu are legătură cu iubirea,
Cu tot ce înseamnă pace și progres.
După o lună de tăcere,
În ale interesului colateral,
Aproape că-și schimbase înfățișarea,
Fiind mai radios decât oricând.
În șoaptă mi-a trimis o salutare,
Privind spre mine cu iubire infinită,
Nu m-a fixat pentru a studia,
Ținuta ce-o purtam și coafura.
Senin ca cerul dintr-o zi de vară,
S-a așezat cu bucurie la volan
Și răsucind de câteva ori cheia,
A dispărut din peisaj.
S-a transformat prin hotărârea menținută,
Într-o persoană ce-i prezentă-n a ei viață,
Care ridică și-n afară, și-n interior,
Coloane ale infinitului...de omenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu