.jpeg)
De fapt, te-ai păcălit pe tine,
Căci orice spui neadecvat
Ţi-apasă greu pe umeri.
De-ai înflorit cu drag şi spor,
Vorbe şi fapte multe,
Nu ai făcut decât să-ţi pui,
Lanţuri de mâini şi glezne.
De ai vorbit prin vicleşug,
Cu două, şapte înţelesuri,
Rănită-i aripa de Înger,
Ce-ţi stă pe umăr şi tot plânge.
De ţi-ai ascuns gândul parşiv,
Nutrind în faţă sentimente prietenoase,
Te-ai condamnat fără să ştii,
La cea mai dezorientată viaţă.
De n-ai fost sincer şi n-ai spus în faţă:
Ce simţi, ce crezi şi vezi în realitate,
Ai linguşit, minţind frumos,
Ca să obţii ceva foloase.
De-ai pus în vorbe gândul bun,
Dar faptele au dovedit contrariul,
Au răsărit ghimpii sub tălpi,
Pe toate drumurile sorții.
De ai făcut furnica, armăsar
Și greierele, acvilă de munte,
Te-ai amăgit în Suflet și-n simțiri,
Știind că orice ai fi spus:
Nu ai dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu