Să întâmpinăm ziua cu mai mult mister,
Fiind prinși, încă, în visul colorat,
Unde toate ușile se deschid
Și oamenii zâmbesc dezinteresați.
Hai!
Să picurăm în suflet roua dimineții liniștite,
Fiind într-o continuă căutare de sine,
Printre straturile minții,
Atât de prinse în cotidian.
Hai!
Să cernem norii și să-i facem zahăr caramel,
Pe care să-l adăugăm în cafea,
Iar clipele să devină dulci și lipicioase,
Precum mâinile copiilor ce mănâncă halva.
Hai!
Să ne furișăm în sufletul nostru
Și să scoatem de acolo cămașa-i albă,
Menită să ne învețe cum să ne privim,
Ca fiind unici, dar în același timp uniți.
Hai!
Să ne acordăm încă o șansă,
Fiind proprii giranți ai vieții,
Căci doar așa dăm importanță,
Rolului avut.
Hai!
Să aducem în viața noastră
Frumusețea lotusului,
Să urcăm petală cu petală
Și să înțelegem mesajele Îngerilor.
Hai!
Să deschidem ochii mai larg,
Iar în fața lor să vedem frumusețea acestei lumi,
Plină de entuziasm și fericită,
Că-și poate spune povestea nescrisă.
Hai!
Să umplem pagini întregi cu creații,
Care mai de care mai condimentate,
Cu piper, scorțișoară,
Busuioc și nucșoară.
Hai!
Să facem lumea mai colorată,
Să o garnisim cu ciocolată
Și un astfel de tablou să transmitem
Pe mai departe, menținând armonia și pacea.
Hai!
Că e vreme de somn, dar și de muncă,
Punând ordine-n suflet, punem și-n viață,
Piatră cu piatră se ridică o casă,
Gând după gând, se ridică ceața.
Hai!
Că totul e bine că Ești,
Prins în aripile vieții pământești,
Unde ai voie să greșești,
Căci așa te descoperi și crești,
Întru nemurirea sufletului tău,
Rămânând amprenta lui peste tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu