Și patimile toate în mine se găsesc,
Se varsă adânc în suflet izvoare de tristețe
Și-o arșiță smintită parșiv îmi dă binețe!
Adie ca o boare speranța-n al meu trup
Și dragostea răsare din lacrimi ce erup,
Iubirea plămădește emoții permanent
Și ocrotită crește ca nobil sentiment!
Durerea se revarsă cu ploaie și furtună
Mi-e amintirea ștearsă și mintea mi-e nebună,
Stihii apar deodată și-atunci mă zvârcolesc
În negură mă poartă, haotic rătăcesc!
Tresar plină de credință și liniștea se-așază
În plină suferință mi-e conștiința trează,
Renaște brusc dorința și harul îl respir
Și-mi oblojesc ființa cu smirnă și cu mir!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu