Sau doar din vise te-am creat,
Dar tu mi-ai dat la toate rost,
Și pentru asta te-am iertat…
Că mi-ai intrat ca hoțu-n viață,
Și n-am putut să-ți spun să pleci…
Cu pași tiptili și măști pe față,
Cu mângâieri de brațe reci…
Și câte nopți mi le-ai furat,
Cu insomnii și gânduri triste!
Eu te-am crezut, și-am așteptat
Minuni, în viață, să existe…
Dar tu ai dispărut, deodată,
Din visul meu, din noaptea mea,
Și amintirea ta, ciudată,
Îmi tulbură azi liniștea…
Nici nu-mi mai pasă! Ba îmi pasă!
De n-ai fi fost, ce-aș fi iubit,
Citind aceeași carte roasă,
În care visele-au murit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu