Însă viața suflet este, tot ce simți și tot ce știi!
Deși nimeni nu i-o cere, iarna umple zarea albastră
Noi flămânzi fără de vrere ne jucăm de-a viața noastră!
Iarna vine, pleacă, vine, siluită de ispite
Viața cu cărări puține n-ar putea să o imite!
Viața e o adiere cât se poate de fragilă
Ninsă e deși n-o cere și se bucură umilă!
Știm iarna pe dinafară deși pare răzvrătită
E povestea ce coboară, totdeauna nepoftită!
Viața însă este taină nu o știm îndeajuns
Este a sufletului haină ce o poartă în dor ascuns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu