Și lumea-mi pare doar un foc de paie,
În care ardem ca o vâlvătaie
Și toate se întâmplă de la sine...
Și mi te chem să mă îmbraci în toamnă
Chiar de mi-e sufletul deja doar brumă,
Și minte-mă că viața-i doar o glumă
Și mă numește-a mia oară, doamnă.
Și te-aș ascunde-n visul meu, iubite
Să nu mă tem c-am să te pierd de tot
Să-ți fiu peste durere antidot
Când sentimentele îți sunt ciobite.
De n-ai să vii voi ști că m-ai uitat
Prin toamna violet cu gust de vii
Te voi chema numai în poezii
Muză să-mi fii în vers înlăcrimat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu