Impecabil

Pantofi cu scârț

Și lustruiți oglindă,

Manșete duble, cu butoni,

Cravată în carouri mărunțite,

Sacou cu gulerul perfect,

Ce urmărește, gulerul cămășii.

Pantofi cu toc

Și flecul de metal,

Să facă zgomot, pentru-a fi văzută,

Rochie lungă, fină, din jerse,

Ce scoate-n evidență talia de viespe,

Medalion, ce-i prins, în decolteu.

Dar dincolo de tot ce-arată acest cuplu,

De modă, stil, confort și eleganță,

Se află Sufletele lor frumoase,

Căci ce-i afară, este și înăuntru.

Lumina izvorâtă din a lor privire,

Cuprinde toată sala cu căldură,

Iar oamenii ce discutau la mese,

Își pleacă capul cu recunoștință.

Un strop de vin se toarnă în pahare,

Ciocnesc ușor, să nu împrăștie buchetul,

Îl gustă picătură, după picătură,

Să crească a lor Iubire, în intensitate.

Sunt într-un punct din Univers,

Dar parcă toată lumea, a lor este,

Căci simt cum bucuria Vieții le dă aripi

Și-n zbor o împrăștie la toți,

C-au învățat, din timp, să dăruiască.

Cu gesturi tandre se ating,

Trasând conturul feței, cu un deget,

Apoi, sărută, rând pe rând,

Palma ce a înregistrat a inimii pulsații.

De-aici le izvorăște armonia,

Iubirea înmulțită pentru a ajunge,

Din locul unde sunt ei ancorați,

În toate cele patru puncte cardinale.

Cu tact, el se ridică și face-o reverență,

Cerându-i, ei, să-l însoțească

Pe ritmul muzicii, cântată în surdină,

Să-și poarte dragostea, în pași de dans,

Accentuând cu fiecare unduire, pasiunea.

Apoi nota de plată, dar nu înainte,

De-a umple masa, cu trandafiri roz,

Lalele roșii, prinse în buchete

Și crini regali, de-un alb imaculat.

Ce a urmat, vă las pe fiecare

Să continuați firul romantic, al poveștii de iubire,

Însă un lucru, vreau să precizez:

Ca tot ce vă imaginați,

Să fie…impecabil.