o, suflete pribeag și mut!
De ce nu-nfrunţi pe-aceia care
în tine gheara și-o ascut?
De ce îi lași să te sfâșie,
când știi că sunt mârșavi și goi
Și stau ascunși în smoala nopții
precum stau larvele-n noroi?
De ce nu-ți aperi puritatea,
ce cu-ndârjire ți-ai păstrat?
De ce te-ascunzi ca vinovatul,
când tu ești sincer și curat?
_Nu voi a-mi apăra dreptatea
în cercu-acesta strâmb și slut!
La ce-ai striga în gura mare
în urma unui surdo-mut?
Nu voi, ca mielul la tăiere,
să fiu, de lume, judecat!
În Cer sălășluiesc Dreptatea
și Adevăru-adevărat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu