Iar eu cuminte stau în pat
Fără de somn și nemâncată,
Și ploaia cade neîncetat.
Afară-i sumbru și întunecat
Lumini haotice pe cer răzbat,
Alături tunete de-nfricoșat
Dau pauză la greieri din cântat.
Deodată râul crește învolburat
În valuri ape ajung și pe uscat,
Iar golul beciului la saturat
Măcar cu-atât, căci sărăcia la secat.
Nimic și nimeni n-a cutreierat
De două zile pe la noi prin sat,
Iar plânsetul de sete și de nemâncat
Aud de la femeie, la bărbat.
Dar uite un popor prea credincios
Cum e românul, om mai norocos,
Căci ploaia sa întors pe dos
Iar soarele a revenit miraculos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu